Dialog cu viața (32)

Sinceritatea și știrile false („fake news”).

Neadevăruri frumos ambalate și adevăruri trunchiate sunt răspândite cu succes ca fake news (știri false).

Lipsa de sinceritate în mass-media poate avea consecințe grave în societate? Da !!!

Știrile false pot afecta în mod dramatic viața multor indivizi și comunități, iar uneori evoluția unor evenimente la nivel global.

Zilnic suntem bombardați cu știri prin televiziune, radio, presă și rețele de socializare, de către oameni specializați în manipulare, din această cauză e important să ne întrebăm dacă o informație e falsă ori adevărată.

Sinceritatea și adevărul în epoca „fake news” par mult mai rigide și mai greu de suportat, în vreme ce jocul erorilor conferă aparent mai multă libertate în manipularea mulțimilor credule, puțin informate și chiar ignorante adeseori.

S-au înmulțit, ca ciupercile după ploaie, grupurile de interese și organizațiile care se ocupă în mod special cu tehnici de manipulare a prejudecăților și cu răspândirea unor informații false deghizate în adevăruri, ușor de digerat de către cei needucați și comozi.

Comoditatea în căutarea adevărului, deschide poarta pentru neadevăruri și suferință pentru fiecare dintre noi.

Prioritatea „zero” ar trebui să fie sinceritatea în căutarea adevărului, respectul pentru oamenii sinceri și pentru cei care afirmă adevărul cu orice preț.

Cel ce iubește adevărul mizează în orice împrejurare pe cartea sincerității, indiferent de risc.

Jurnalistul onest nu elogiază pe nimeni decât în limitele sincerității, adevărului și standardelor morale respectate de lumea civilizată.

Cine nu prețuiește sinceritatea și nu-i acordă respectul cuvenit omului sincer, este cu siguranță un mincinos și un purtător de mască.

Viorel Horea Țânțaș, Adio mască, dragostea mea, (carte gratuită în format electronic, în viorelhtantas.wordpress.com).

Dialog cu viața (31)

Sinceriatatea și politica.

În viața politică, adevărul și sinceritatea pot ameninţa grav „aranjamentele” unor oameni compromiși prin corupție.

Democrația și statul de drept sunt grav afectate prin lipsa sincerității și distorsionarea adevărului de către lideri corupți și grupuri de interese.

Mulți politicieni profită de lipsa de educație, de comoditatea și ignoranța unui procent ridicat dintre alegători, distorsionând adevărul despre realitate și despre contracandidații lor.

Mulți oameni politici și susținătorii lor din mass-media, se străduiesc ca adevărul și standardele morale să fie adaptate la propriile interese, sperând că o eroare pe care o comunică într-un mod atrăgător este mai credibilă decât o minciună. Până la urmă adevărul iese la suprafață, iar istoria îl așează pe fiecare actor politic la locul pe care îl merită.

În viața politică, adevărul presupune sinceritate și respect pentru adversari, din această cauză adevărul se demonstrează, nu se impune prin șantaj, violenţă sau chiar prin crimă, ca instrument al luptei de clasă.

Doar oamenii cu toleranță „zero” la vicii, la compromisul moral și implicit la corupție, pot urma calea sincerității și adevărului, pot fi onești în demnitățile publice. Prin exercitarea dreptului la vot, nu prin mijloace violente, „penalii” și „corupții” trebuie spulberați din funcțiile de demnitate publică.

„Patrioții” care duc în derizoriu patriotismul, prin manifestări gălăgioase în spațiul public, sunt politicieni „de doi lei” cu nimic mai buni ca penalii și corupții.

Istoria patriei nu se construiește din cărămizile cu care se bat în piept „patrioții” în piața publică, nici din declarații patriotice sforăitoare făcute la mitinguri și în umbra statuilor marilor înaintași, ci din truda de fiecare zi pusă în slujba binelui public, din respectul pe care-l arătăm față de  valorile trecutului și prezentului, din strădania, grija și dragostea jertfitoare pe care le manifestăm în educația celor din generațiile viitoare, ca să devină oameni cu spirit liber și verticalitate morală.

Sinceritatea și susținerea adevărului până la capăt, cu orice preț, poate fi privită ca o povară, în sensul de responsabilitate, dar o asemenea „povară” îl înalță pe omul politic și pe fiecare dintre noi, pe scara valorilor morale, în ochii lui Dumnezeu și a oamenilor.

Viorel Horea Țânțaș, Adio mască, dragostea mea, (carte gratuită în format electronic, în viorelhtantas.wordpress.com).

Dialog cu viața (30)

Omul și actoria

Întrebare: Omul care folosește masca prefăcătoriei poate fi comparat cu un actor profesionist, specializat în imitație ?

Răspunsul: Depinde cât de natural reușește prefăcutul să joace rolul pe care și-l asumă. Actorul este demn de laudă pentru reușitele sale profesionale, dar despre prefăcut nu pot afirma același lucru. Prefăcutul e de fapt un hypocrites, ceea ce, în traducere din vechea greacă, înseamnă ,,ipocrit”. Scriitorul creștin William Barclay susține că această specie umană, detestată în Sfânta Scriptură, dar și în cultura universală de-a lungul istoriei, ne conduce cu gândul la un actor, la unul care simulează, care vrea să inducă o realitate, care joacă un rol, făcând din viață o piesă de teatru. (William Barclay, Analiza semantică a unor termeni din Noul Testament, Societatea Misionară Română, Wheaton, Illinois, SUA, 1992, pp.179-180.)

Numărul mare de ipocriți, pe care îi întâlnim pe toate meridianele Pământului ne poate da impresia că masca ipocriziei este indispensabilă. Avea dreptate filosoful Petre Țuțea când afirma în cartea sa Philosofia pereniss, că „omul este creator de spectacol.”

Întrebarea nr 2: Înțeleg că jocul de roluri cu masca prefăcătoriei este de fapt un joc al ascunderii.

Răspunsul nr 2: Aveți dreptate, dar e mai mult decât atât: este un fruct al ipocriziei, un joc al ascunderii viciilor de caracter, al lipsei de respect pentru sine și pentru alții, dar și dovada nesocotirii valorilor morale autentice, normelor bunului simț și legilor statului de drept.

Mulți indivizi se simt bine jucând rolul unor personaje pozitive, dorind să pară cu mult mai buni. Ei fac din asta un obicei, devenind cu timpul psihopați suspendați între realitate și iluzie, ori escroci, fiind fericiți de fiecare dată când reușesc să păcălească pe cineva.

Jocul de roluri cu masca prefăcătoriei este nociv!

 Viorel Horea Țânțaș, Adio mască, dragostea mea, (carte gratuită în format electronic, în viorelhtantas.wordpress.com).

Dialog cu viața (29)

Smerenia, răutatea, nemulțumirea și mândria.

Răutatea este incompatibilă cu smerenia. În Epistola lui Pavel către Filipeni 2:3-4,apostolul neamurilor subliniază că cel ce este în Hristos nu trebuie să facă nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă, ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. În felul acesta, omul smerit devine un altruist, căruia îi pasă de aproapele său.

Dacă vorbim despre starea de mulțumire, doresc să subliniez din capul locului că smerenia autentică nu poate fi practicată decât de omul mulțumitor, care simte nevoia să-I mulțumească lui Dumnezeu, chiar și în mijlocul încercărilor. În capitolul 4 din Epistola lui Pavel către Filipeni, Pavel se declară mulțumit cu ceea ce are, el știind să trăiască „și în smerenie, și în belșug”, sugerându-ne că smerenia poate fi un izvor de mulțumire înaintea lui Dumnezeu, în mijlocul binecuvântărilor și încercărilor cu care ne confruntăm în viață. Este binecunoscută afirmația: „Mai bine sărac şi smerit, decât bogat şi mândru!” Cel mândru are preţ scăzut în ochii lui Dumnezeu, în ochii oamenilor normali, dar mai ales în ochii semenilor invidioși.

Din învățăturile Domnului Isus Hristos înțelegem că smerenia este împotriva mândriei, ipocriziei, răutății, nepăsării și slavei deșarte, fiind o sursă de înțelepciune. El Își îndeamnă ucenicii să prefere locurile de pe urmă când se duc la nuntă, locurile mai modeste, ca să nu fie dați de rușine, fiind îndepărtați din locul dintâi. În Evanghelia după Luca 14:10, poate fi citi sfatul pe care Isus Hristos îl dă ucenicilor săi și nouă: „Ci, când ești poftit, du-te și așează-te în locul cel mai de pe urmă; pentru ca, atunci când va veni cel ce te-a poftit, să zică: «Prietene, mută-te mai sus.» Lucrul acesta îți va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine.” Teofil Părăian, un călugăr ortodox orb, dar erudit, un sfânt fără vedere, care a umblat pe pământ prin credință, a surprins cu înțelepciune esența smereniei din perspectivă creștină, spunând: „… smerit este omul care îşi ţine locul, care ştie care îi este locul şi nu vrea unul care nu i se potriveşte… Ai smerită cugetare, atunci când nu cugeţi înalt despre tine.”(Teofil Părăian, Bucuriile credinţei, ediţia a II-a, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2006, p. 317.)

Se poate afirma fără rezerve că, smerenia este și coloana vertebrală a vieții creștine, a comunităților și națiunilor creștine, factorul care oferă demnitate și sfințire prin comuniunea permanentă cu Divinitatea, în mijlocul unei realități ostile procesului de restaurare morală și spirituală.

Smerenia nu înjosește ființa umană, ci îi înmulțește virtuțile.

Viorel Horea Țânțaș, Adio mască, dragostea mea, (carte gratuită în format electronic, în viorelhtantas.wordpress.com).

Dialog cu viața (28)

Masca prefăcătoriei și tainele omului.

Întrebare: Și totuși, cum am putea cunoaște oamenii cu adevărat, dincolo de masca unor aparențe care le convin ?

Răspunsu: Să privim cu atenție dincolo de aparențe. Aspectul exterior al unei persoane poate fi doar o mască, menită să-i ascundă adevărata ființă. Când vom învăța să privim cu atenție și răbdare la oameni, vom recunoaște cu ușurință oamenii prefăcuți, le vom descoperi caracterul viciat și calitatea îndoielnică a standardelor morale, ascunse cu viclenie sub masca aparențelor care le convin. Cunoașterea mai profundă a semenilor se realizează în timp. Principalii indicatori în cunoașterea caracterului unui individ sunt concordanța dintre vorbele și faptele sale și modul cum se raportează la valorile morale în viața de fiecare zi.

Întrebare: Se pare că masca prefăcătoriei a penetrat toate domeniile existenței umane.

Răspuns: Este jenantă și dreroasă adaptarea la realitățile dure ale vieții, atunci când ești nevoit să apelezi pentru fiecare situație mai delicată la masca prefăcătoriei sau să suporți măsuri punitive pentru asumarea libertății și a responsabilității ca individ. Nu este întâmplător faptul că prefăcătoria este des întâlnită în societatea post-comunistă, ca o moștenire a regimului totalitar

Firea pământească ne propune fiecăruia dintre noi, prin acel glas interior, să neglijăm moralitatea,  fiind foarte pricepută în inventarea și confecționarea măștilor aparențelor convenabile. Dacă intelectul, voința și conștiința sunt dominate de firea pământească, vom avea pregătite numeroase măști care să sugereze aparențe care ne convin, pentru fiecare moment sau situație când vrem să părem altcineva în fața familiei, vecinilor, prietenilor, în public, pe stradă, la locul de muncă, în fața unei persoane de sex opus ori la biserică.

Întrebare:  Înțeleg că, refuzând valorile divine, nu avem puterea necesară pentru a renunța la masca prefăcătoriei.

Răspuns: În esență aveți dreptate, dacă vorbim doar de mecanismul lăuntric al luptei cu noi înșine pentru a deveni liberi de diverse vicii, inclusiv de masca prefăcătoriei. Să nu uităm că avem de luptat nu doar cu noi înșine, ci și cu realitatea în care trăim.

Spre exemplu, o societate lipsită de un stat de drept, se poate asemăna tot mai mult cu o junglă, în care nu mai contează mijloacele folosite pentru împlinirea unui scop urmărit şi în care compromisul, interesele ascunse, invidia, mândria, orgoliul, ipocrizia și alte vicii nasc multă corupție, violență împotriva adversarilor politici, criminalitate înfloritoare, dar și o mulțime de măști ale prefăcătoriei foarte interesante, multe dintre ele fiind grotești sau ridicole.

Regimurile totalitare, indiferent de nuanța politică, sunt adevărate fabrici de măști ale prefăcătoriei, pentru că individul este nevoit să se adapteze la realitatea dură impusă de partidul-stat și de liderul excesiv de autoritar și subiectiv, iar în cele mai multe cazuri acceptă compromisul constrâns de situație.

Sunt puțini cei care din considerente politice sau religioase, având un spirit liber, acceptă suferința sau chiar sacrificiul suprem, refuzând cum se spune „pactul cu Diavolul, până trece podul”.  

Viorel Horea Țânțaș, Adio mască, dragostea mea, (carte gratuită în format electronic, în viorelhtantas.wordpress.com).

Dialog cu viața (27)

Minciuna în limbajul de argou.

Poate vă interesează să cunoașteți termeni și expresii de argou despre minciună, despre nocivitatea obiceiului de a minți și despre mincinoși.

În Dicționarul de pușcărie. Limbajul de argou al deținuților din România, pe care l-am publicat în 2007 la Editura Napoca-Star am cuprins multe asemenea cuvinte și expresii, dintre care voi aminti câteva.

A minți, mincinos, palavragiu: a turna gogoși, a se ține de goange, a se ține de iordane, a iordăni sau a umbla cu iordanul, mangleală (a înșela prin vorbe mincinoase), a scoate panglici pe nas, a umbla cu cioara vopsită, vânzător de gogoși, vânzător de brașoave, a fi față, jucător (martor mincinos) și scornici (mincinos, care inventează rapid minciuni);

Minciună, minciuni: hohavele, gogoși, bărbiereală, brașoavă, cioace, iordane, cheie cu barbă (înscenare mincinoasă), ștou (vorbă mincinoasă, pe care nu te poți baza), texte, a ticlui (a pune la cale ceva prin afirmații mincinoase).

Viorel Horea Țânțaș, Adio mască, dragostea mea, (carte gratuită în format electronic, în viorelhtantas.wordpress.com).

Dialog cu viața (26)

Opt urmări neplăcute ale minciunii.

1. Pentru copii minciuna este gustoasă, dar le va otrăvi viaţa ca un drog de mare risc.

2. Omul mincinos pierde două lucruri foarte importante: stima de sine şi stima de care se bucura din partea semenilor săi. E suficient să fii mincinos ca să devii o persoană lipsită de demnitate.

3. Când minciuna se strecoară în politică, legislație și justiție, democrația este atacată la temelie, împreună cu toate drepturile și libertățile pe care le presupune.

4. Micile minciuni, considerate „nevinovate”, sunt uvertura concertului de minciuni ale omului care se bălăcește în apele murdare ale mediocrității morale și spirituale.

5. Minciuna poate face din noi vedete, dar adevărul ne va aşeza în scurtă vreme pe locul ce ni se cuvine după meritele pe care le avem.

6. Cu fiecare minciună, omul îşi pierde statutul de om liber, care i-a fost conferit de Dumnezeu prin adevăr.

7. Minciuna îl conduce pe om într-un labirint din care nu se poate ieşi decât pe poarta adevărului.

8. Nimicul din om se naşte dintr-o minciună, apoi creşte hrănit de alte minciuni şi, în final acea fiinţă devine un „om de nimic”.

Viorel Horea Țânțaș, Adio mască, dragostea mea, (carte gratuită în format electronic, în viorelhtantas.wordpress.com).

Dialog cu viața (25)

Omul șoarece.

Întrebare: Credeți că există o legătură între ipocrizie și lipsa curajului de a spune „Da” sau „Nu” atunci când ești provocat să confirmi sau să infirmi ceva ?

Răspuns: Există o largă categorie de indivizi care n-au curajul – poate nici interesul – de a spune ce gândesc, de a se manifesta cu naturalețe, așa cum sunt, de a-și afirma propria părere, spunând hotărât „Da!” sau „Nu!”, în funcție de experiența pe care o trăiesc. O astfel de atitudine poate fi generată și de frică, de spiritul de autoconservare a fiecărui individ, dar atunci când ascunde interese particulare sau de grup, când sfidează valorile morale și calcă adevărul în picioare este fără nici o îndoială expresia ipocriziei. În limbajul de argou, genul acesta de ipocriți sunt prezentați ca oameni mici (fără caracter), maimuțoi (fără personalitate), murătură (om de nimic) sau șoareci (lipsiți de responsabilitate).

Viorel Horea Țânțaș, Adio mască, dragostea mea, (carte gratuită în format electronic, în viorelhtantas.wordpress.com).

Dialog cu viața (24)

Istoria nu uită

Întrebare: Abolirea comunismului ar fi trebuit să marcheze și dispariția măștii prefăcătoriei ?

Răspuns: Să nu ne facem iluzii. După mai bine de un sfert de veac de la revoluțiile anticomuniste europene din 1989, anul care a schimbat lumea, în democrațiile încă în formare purtarea măștii prefăcătoriei pare o boală greu de eradicat, dar și o cale de supraviețuire într-o societate a concurenței neloiale, a corupției și a libertății prost înțelese. Consolidarea democrației și a statului de drept mai are nevoie de cel puțin un deceniu în fostele state comuniste. Statul de drept nu are încă suficientă vlagă, ci pare mai degrabă o junglă unde supraviețuiește cine poate, iar legea e o barieră peste care sar unii dintre puternicii zilei și pe sub care trec mai departe mulți „băieți deștepți”. În România a fost nevoie să treacă un sfert de secol de la revoluția din decembrie 1989 pentru ca justiția să dispună pedepse cu închisoarea pentru infracțiuni de abuz în serviciu și corupție săvârșite de miniștri, politicieni importanți, șefi de partide, parlamentari, înalți funcționari de stat, oameni de afaceri și magistrați. În Republica Moldova acest proces este abia la început. Se pare că și în fostele state comuniste vecine României, corupția și purtarea măștii prefăcătoriei sunt încă în floare. Sunt doar două dintre bolile moștenite de aceste popoare de la societatea comunistă.

Actoria pare una dintre cele mai mari pasiuni ale multor oameni dornici să se afirme în viața publică. Făcând din viață o piesă de teatru, unele personaje publice joacă roluri prin care vor să sugereze o falsă realitate, iar această practică produce adeseori disfuncționalități în viața socială și în viața indivizilor care formează societatea respectivă.

Dacă uneori mass-media și justiția nu reușesc să deconspire măștile, minciunile și impostura unor personaje publice, istoria este cea care nu iartă pe nimeni, așezându-l pe fiecare la locul pe care-l merită.

Viorel Horea Țânțaș, Adio mască, dragostea mea, (carte gratuită în format electronic, în viorelhtantas.wordpress.com).

Dialog cu viața (23)

Calea smereniei.

Întrebare: Credeți că liderii din societate ar trebui să fie smeriți? Pentru mulți este de neconceput un lider smerit.

Răspuns: Mulți dintre liderii din viața socială, politică și economică, deși se consideră creștini neglijează cu bună știință și chiar cu trufie atât morala creștină, cât și sfatul lui Hristos din Evanghelia după Matei 23:11-12, în care se precizează: „Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. Oricine se va înălța va fi smerit; și oricine se va smeri va fi înălțat.”

Omul orgolios ajuns în demnități publice, dacă nu renunţă la pretenţiile sinelui său egoist, ajunge incapabil să practice smerenia, să ceară şi să acorde iertare, să ofere respect și servicii necondiționate, să trăiască spre slava lui Dumnezeu și spre binele semenilor. Relațiile conflictuale între indivizi, lideri, grupuri și chiar între națiuni sunt dovada clară a lipsei de smerenie, dar și a faptului că orgoliul nu încape în aceeași teacă alături de modestie și smerenie.

Marile personalități ale istoriei n-ar trebui să fie orgolioșii conducători militari, datorită cărora au murit sau au suferit sute de milioane de oameni, nici diplomații care au fost mari maeștri în arta compromisului şi care au folosit mijloace imorale pentru atingerea scopului politic, ci liderii care au trăit cu modestie, smerenie, onestitate și curăție morală, în mijlocul unor vremuri vitrege pentru ei și popoarele lor.

Viorel Horea Țânțaș, Adio mască, dragostea mea, (carte gratuită în format electronic, în viorelhtantas.wordpress.com).


[1] Matei 23:11-12.